Aprovizionarea cu energie ar putea fi adevăratul mare perdant al acestui război.

‍Care este strategia piețelor în fața războiului din Iran, dacă există vreuna? Ultimele știri indică un armistițiu, însă cu doar câteva săptămâni în urmă, Iranul se confrunta — și se confruntă în continuare — cu închiderea strâmtorii Ormuz, un factor care domină orizontul piețelor, deciziile băncilor și volatilitatea cursurilor de schimb. Piețele financiare din Emiratele Arabe Unite au fost printre cele mai afectate de repercusiunile războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran, pierzând aproximativ 120 de miliarde de dolari din capitalizarea bursieră.‍Dar nu sunt singurele vizate.‍

Bursele au început să ia în calcul posibilitatea unui scenariu de război durabil și haotic, care ar cauza daune pe termen lung infrastructurii energetice, o restrângere a ofertei și o frână pusă economiei mondiale pe parcursul trimestrelor rămase din 2026.‍Aprovizionarea cu energie ar putea fi adevăratul mare perdant al acestui război.

Cum au decurs lucrurile până acum?

Săptămâna 1‍

Statele Unite și Israelul au efectuat lovituri în Iran în weekendul 27 februarie - 1 martie, ducând la moartea Liderului Suprem al Iranului și la închiderea de facto a strâmtorii Ormuz.‍Euro a scăzut în jurul valorii de 1,1750 luni, 2 martie, apropiindu-se de cel mai scăzut nivel din ultimele săptămâni, în timp ce dolarul s-a apreciat, susținut de cererea de active sigure în urma escaladării bruște și rapide a conflictului din Orientul Mijlociu. Moneda unică a fost, de asemenea, sub presiune din cauza creșterii prețurilor la energie, Europa străduindu-se să securizeze provizii importante de gaze naturale chiar în momentul în care prețurile explodau.

În paralel, datele publicate vineri, 27, au arătat o rată a inflației în Germania sub așteptări la acea dată, în timp ce creșterea prețurilor se accelera în Franța și Spania.‍Piețele monetare evaluau la doar aproximativ 30% probabilitatea unei reduceri a ratelor dobânzilor de către BCE până în decembrie. Joi, 26 februarie, președinta BCE, Christine Lagarde, a declarat că inflația generală ar trebui să conveargă către obiectivul de 2% pe termen mediu, inflația alimentară — crucială pentru percepția consumatorilor — urmând să rămână ușor peste 2% mai târziu în acest an.

Săptămâna 2‍

Conflictul, intrat în a doua săptămână, nu a dat semne de atenuare după ce președintele american Donald Trump a cerut capitularea necondiționată a Teheranului. Creșterea prețurilor la petrol și gaze a alimentat, de asemenea, îngrijorările, în ciuda promisiunii lui Trump de a proteja petrolierele din strâmtoarea strategică. Ca urmare, la începutul aceleiași săptămâni, euro a scăzut la aproximativ 1,1530, prelungindu-și pierderile din cele șapte zile precedente și atingând cel mai scăzut nivel din ultimele trei luni, investitorii căutând refugiu în dolar. Prețul barilului de Brent a sărit cu 15%, depășind 105 dolari, după un salt inițial de 29% provocat de reducerile de producție ale principalilor producători din Orientul Mijlociu în urma perturbărilor. Această creștere inițială a reprezentat cea mai mare majorare zilnică din aprilie 2020 și cel mai ridicat nivel de preț din iunie 2022.

Kuweitul a început să reducă producția din câmpurile petroliere și rafinării, în timp ce Emiratele Arabe Unite și-au clarificat abordarea privind gestionarea producției offshore pentru a răspunde nevoilor de stocare. Operațiunile onshore au continuat normal. În Irak, producția celor trei principale câmpuri petroliere din sud a scăzut cu 70%, de la 4,3 milioane de barili pe zi înainte de conflict la 1,3 milioane de barili pe zi, conform surselor din industrie.

Săptămâna 3‍

Principala îngrijorare pe piețe, zona fiind istoric strategică pentru transportul unei mari părți din petrolul mondial, a dus la o creștere a prețurilor țițeiului și la o incertitudine tot mai mare pe piețele financiare.‍Pe frontul materiilor prime, cifrele privind inflația din Statele Unite au arătat presiuni asupra prețurilor care au rămas relativ ridicate.

Indicele PCE, monitorizat îndeaproape de Rezerva Federală, a sugerat că inflația va rămâne într-adevăr ridicată. Acest lucru a susținut din nou dolarul, atrăgând capital către Statele Unite.

În același timp, în cursul acestei a treia săptămâni de conflict epuizant (pentru petrol), anumite cifre au indicat o ușoară încetinire a economiei americane, cum ar fi o creștere mai slabă a PIB-ului.

În Europa, dependența ridicată de importurile de energie și creșterea prețurilor la petrol au pus presiune pe economie, limitând susținerea pentru euro, în ciuda așteptărilor privind o creștere a ratelor de către Banca Centrală Europeană.

Săptămâna 4

În cursul celei de-a patra săptămâni a conflictului, discuțiile dintre Statele Unite și Iran au dus, în special, la prelungirea cu zece zile, până la 6 aprilie, a termenului stabilit de președintele Donald Trump pentru a ajunge la un acord. În timp ce ministrul german de Externe, Johann Wadephul, confirma contacte indirecte și discuții directe ce vor avea loc în Pakistan, reacția mixtă a pieței reflecta scepticismul privind iminența unei breșe, președintele Trump fiind perceput ca încercând să câștige timp pentru a consolida prezența militară în Iran. Între timp, inflația în Spania a sărit la 3,3%, cel mai ridicat nivel din iunie 2024, deși această cifră a fost sub prognoze (3,9%). Schimbarea așteptărilor privind politica BCE a fost cea mai frapantă: investitorii anticipau cel puțin două creșteri ale ratelor dobânzilor în acest an, cu o probabilitate ridicată pentru o a treia.

Energia în joc

O înăsprire a politicilor băncilor centrale este inevitabilă pe măsură ce inflația alimentată de petrol atinge cote insuportabile.

Războiul din Iran a ajuns acum în a șaptea săptămână și, deși stocurile bine aprovizionate absorb în mare măsură șocul ofertei, acest tampon s-ar putea epuiza destul de rapid. Între timp, prețul activelor seamănă confuzie în rândul investitorilor. Înainte de evenimentele de săptămâna trecută, acțiunile elvețiene nu acționau ca plasamente sigure. Aurul și alte metale prețioase au fost vândute masiv, și chiar obligațiunile de stat americane pe termen lung au rămas în urmă. Dolarul american și-a îndeplinit în general rolul în perioade de criză, dar mai puțin în fața monedelor de pe piețele emergente. În plină criză, investitorii vând tot ce pot.

De ce să implementați o strategie de acoperire a riscurilor pentru materiile prime?‍

Situația actuală oferă oportunitatea de a dezvolta o înțelegere și un control real asupra volatilității. Negocierea încetării focului și suspendarea conflictului au avut un efect pozitiv asupra piețelor și par să fi stabilizat ușor prețul aurului. Semnalele diplomatice pot oferi un răgaz temporar, însă costurile subiacente sunt aici pentru a rămâne.‍

Obiectivul principal al oricărei strategii de acoperire financiară este protejarea marjelor comerciale și stabilizarea costurilor de producție. Deoarece componenta „materie primă” reprezintă, de regulă, între 50% și 60% din prețul final de vânzare cu amănuntul, expunerea companiilor la fluctuațiile pieței este considerabilă. În primul rând, majoritatea companiilor își gestionează operațiunile în litri, însă piața internațională cotează prețurile în USD pe tonă metrică.

O strategie de acoperire profesională elimină acest decalaj prin convertirea acestor mișcări ale pieței globale într-un cost fix pe litru, care corespunde consumului real al companiei. Chiar și în condiții de pace și prosperitate, atunci când observăm creșterea costului mediu al componentei materie primă din ultimii ani, necesitatea unei acoperiri devine evidentă.

Între 2020 și 2022, prețul pieței pentru componenta combustibil s-a schimbat radical.

În 2020, costul mediu pe litru pentru componenta materie primă a fost de aproximativ 1,65 unități.

În 2022, acest cost a crescut la 2,76 unități.

Pentru o companie care consumă 6 milioane de litri de combustibil pe an, această evoluție a prețurilor reprezintă o schimbare masivă a necesarului financiar. În 2020, costul anual pentru acest volum a fost de aproximativ 9,8 milioane de unități, în timp ce în 2022 a urcat la peste 16,5 milioane de unități. Războiul actual, în mod previzibil, agravează această situație.

Dacă costurile de producție ale unei companii pot varia cu până la 70% în doar doi ani, în funcție de mișcările pieței, care este atunci rolul acoperirii riscurilor?

Fără o strategie de acoperire, bugetul companiei este la mila evenimentelor globale.

Fixarea costurilor prin indici de referință internaționali poate transforma o variabilă imprevizibilă într-o cheltuială gestionabilă.

‍