Forex și Climă 2026: Provocări geopolitice pentru IMM-uri

Ianuarie 2026

Taxe, mereu taxe

În centrul acestei furtuni monetare și climatice se desfășoară bătălia juridică privind taxele vamale universale ale lui Donald Trump. Posibilitatea ca Curtea Supremă să limiteze puterea prezidențială de a impune tarife vamale generalizate generează o volatilitate fără precedent. Dacă Trump va avea câștig de cauză, se va produce o consolidare structurală a dolarului, susținută de o îmbunătățire forțată a balanței comerciale, însă cu un preț ridicat pentru monedele piețelor emergente.

Totuși, riscul unei crize bugetare legate de rambursarea taxelor deja colectate (cu cazul Costco în prim-plan) atârnă ca o sabie a lui Damocles deasupra monedei americane. Donald Trump însuși a descris situația ca fiind un haos total, “we are screwed” a declarat el în ianuarie pe Truth Social, deoarece administrația nu dispune de un mecanism simplu pentru a restitui astfel de sume fără a crea o gaură imensă în bugetul federal.

O devalorizare bruscă a USD rămâne, așadar, posibilă dacă investitorii percep o relaxare a disciplinei fiscale la Washington.

În paralel, sectorul american al tehnologiilor verzi este deosebit de slăbit de taxele vamale. Acesta rămâne vulnerabil la o încetinire care ar compromite progresele țării în materie de tehnologii cu emisii scăzute de carbon, de reducere a gazelor cu efect de seră, precum și poziția de lider dobândită în ultimii ani în această industrie în plină expansiune. Să ne amintim, de asemenea, că în 2020, în timpul primului mandat al lui Trump, Statele Unite s-au retras pentru prima dată din Acordul de la Paris, ceea ce a slăbit cooperarea internațională în domeniul climei. În 2025 a avut loc a doua retragere din acorduri, oficial în vigoare din ianuarie 2026. Deși nu este un efect direct al taxelor vamale, politica protecționistă se înscrie într-o logică mai amplă de retragere din angajamentele globale, reducând presiunea pentru măsuri climatice ambițioase.

Euro pentru apărare

Europa este prinsă într-o menghină monetară. Strategia lui Trump de a europeniza conflictul ucrainean prin transferarea sarcinii financiare către partenerii din NATO drenează lichiditățile de pe Bătrânul Continent.

Euro se chinuie să mențină paritatea cu dolarul, în timp ce țările europene sunt nevoite să redirecționeze fonduri destinate inițial altor scopuri, inclusiv tranziției ecologice, către cheltuieli militare și reînarmare. Nu este o coincidență faptul că, pe măsură ce impactul climatic devine mai evident și mai costisitor, am asistat în ultimele 18 luni la un recul progresiv și discret al unor piloni centrali ai Pactului Verde european. Nu că planeta ar fi fost pusă explicit la zid, dar o serie de mici cedări și amânări s-au succedat fără prea mult zgomot, întrerupând la jumătatea drumului o transformare care rămâne indispensabilă.

De exemplu, după retragerea regulamentului SUR în 2024, Comisia Europeană a propus în 2025, prin pachetul Omnibus, extinderea nelimitată a autorizațiilor pentru pesticide și biocide, eliminând reexaminările periodice obligatorii.

Ultima schimbare de direcție? Abandonarea interdicției privind vânzarea autoturismelor noi cu motor termic în 2035. Comisia a dat înapoi, vizând o reducere de 90% a emisiilor, în condițiile în care un sfert din mașinile vândute la nivel mondial sunt deja electrice.

Venezuela și petrodolarul 2.0

Ambiția guvernului american începe să transpară printre rânduri, și chiar nu mai e nevoie să cauți printre rânduri: extinderea utilizării combustibililor fosili, cu care Statele Unite sunt doldora, prin maximizarea controlului asupra cât mai multor rezerve petroliere. Căderea lui Maduro în ianuarie și alinierea Caracasului la Washington restaurează o hegemonie energetică americană care susține dolarul. Controlul rezervelor venezuelene permite Statelor Unite să influențeze costurile energetice mondiale, oferind un avantaj competitiv industriei lor naționale, cu prețul unui bilanț de mediu dezastruos.

Februarie 2026

Marele Nord

Criza diplomatică dintre Statele Unite și Danemarca privind proiectul de achiziție a Groenlandei introduce o nouă variabilă pe piața valutară.

În inima lui Trump, doar două „M”-uri contează cu adevărat. Și nu, deloc surprinzător, niciunul nu este pentru Melania: este vorba despre Militar și Minier. Aceste două motoare strategice se află în centrul revendicărilor americane asupra Groenlandei.

Topirea accelerată a calotei glaciare scoate la iveală zăcăminte de pământuri rare indispensabile pentru IA, bateriile mașinilor electrice, supremația în tehnologiile verzi, industria smartphone-urilor... și lista continuă. Legătura este aici, evident, brutală. Încălzirea globală creează oportunități de profit care alimentează speculațiile cu resursele Nordului. Rezistența europeană la această cucerire teritorială, în plus, accentuează fractura din cadrul blocului atlantic.

Kevin Warsh și sfârșitul aurului ca valoare de refugiu?

Numirea șoimului Kevin Warsh la conducerea Rezervei Federale, după un conflict instituțional violent cu Jerome Powell, a bulversat ierarhia activelor de siguranță. Piața a reacționat printr-o scădere drastică a aurului și argintului.

Investitorii, văzând în Warsh un aliat al inflației, au mizat pe un dolar puternic și rate ale dobânzii ridicate. Însă, în realitate, sfârșitul independenței Fed, simbolizat de anchetele Departamentului de Justiție împotriva lui Powell, subminează încrederea în dolar ca monedă de refugiu, la fel cum o face și recentul sprijin aparent al lui Warsh pentru politicile trumpiste, care pledează pentru rate scăzute ale dobânzii.

Deși nimic nu este încă decis, scăderea cotațiilor aurului și argintului, precum și reculul piețelor bursiere, sugerează că investitorii consideră puțin probabile scăderile de rate sub era Warsh, stabilitatea rămânând condiția sine qua non pentru orice investiție durabilă.

Februarie - Martie 2026

Rezistența metropolelor verzi

În fața acestor tensiuni macroeconomice, Franța pregătește alegerile municipale din 2026 cu o perspectivă diferită, susținută de primăriile ecologiste. În timp ce marile puteri se luptă pentru resurse, orașe precum Lyon sau Bordeaux își mențin cursul. La Lyon, emisiile de CO2 au scăzut cu 36% în șase ani, iar poluarea cu dioxid de azot a fost aproape eliminată. Respingând logica creșterii nelimitate, aceste administrații au transformat cartiere precum Part-Dieu, evitând ca acestea să devină insule de căldură betonate.

Anul 2026 va determina dacă această rezistență locală, care se dovedește punctuală și dispersată, poate servi drept model sau dacă va rămâne o excepție într-o lume dominată de conflicte pentru resurse și de dereglările climatice.